"Viața pe un peron" este o carte despre mine, despre tine, despre noi. Ai impresia că te citești pe tine și rămâi uimit când realizezi cât de complexă și obscură e ființa umană, și în ultimă instanță chiar tu însuți.
"Prima porunca: Să aştepţi oricât
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu ţi amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti in prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă dureaza toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime.Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, intro grotă."
(Octavian Paler, "Viaţa pe un peron")
„Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.”
Despre mine
